Duşmanii poporului!

Supermarketurile au făcut pentru ţinerea în frâu a preţurilor mai mult decât a făcut Banca Naţională! Aceste magazine sunt, de fapt, esenţa societăţii de consum.

Săptămâna trecută au fost descoperiţi alţi duşmani ai poporului: super(hiper)marketurile. Ne-au fost arătaţi de asociaţiile patronale din toate domeniile. Din cauza lor, spun producătorii, nu au românii acces la vin, pâine şi carne mai ieftine.

Adică producătorii ar vrea să vândă ieftin şi nu-i lasă supermarketurile? Nu chiar, răspund reprezentanţii asociaţiilor patronale; de fapt, marile magazine negociază cu furnizorii preţuri foarte mici
care, până la urmă, sunt în beneficiul consumatorilor.

Deci producătorii nu de grija consumatorilor plâng, ci de dorul profiturilor mari, când nu erau nevoiţi să negocieze cu marile lanţuri de magazine.

Şi nu e nimic rău în a-şi dori profituri mai mari
, dar de ce trebuie să vopsească ciori şi să pozeze în filantropi care nu sunt lăsaţi să facă bine poporului?

„Trebuie să plătim multe taxe“, spun producătorii, „de exemplu, taxa de raft!“ Să vedem cum e cu taxa asta: dacă sunt 20 de producători de caşcaval şi toţi vor să fie pe raftul de la înălţimea ochilor, ce trebuie să facă proprietarii de magazine? Să-i pună prin rotaţie pe acel raft? În afaceri
nu funcţionează o astfel de democraţie. Şi, când unul dintre producători va fi dispus să plătească pentru a avea marfa exact în acel loc, ce ar trebui făcut? Acel loc pe raft este o afacere
în sine, acel raft vinde mai mult
; decizia normală de business este să se plătească pentru acel loc.

Peste tot în lume concurenţa naşte reacţii de genul celor pe care le au producătorii români.
Dar nimeni nu-i opreşte pe aceşti producători să-şi înfiinţeze propriile lanţuri de magazine sau, pur şi simplu, să nu mai livreze în marile supermarketuri.