n acest weekend a avut loc la Teatrul Naţional din Timişoara premiera piesei “Piaţa Roosvelt” de Dea Loher, montată de Radu Afrim. Un spectacol halucinant şi fabulos care duce publicul în cea mai ameţitoare stare de “high” după care îi dă nemilos “deşteptarea” cu o porţie “beton” de adevăr.
“Piaţa Roosvelt” nu diferă cu nimic de alte pieţe din Sao Paolo, din Brazilia sau din lume. Spaţiu fizic şi mental (“creierul nostru este organizat ca un oraş, cu bulevarde largi, cu ambuteiaje, cu străzi înguste şi cu fundături unde sălăşluiesc gândurile ascunse”, ne spune un personaj) unde locuiesc oameni singuri, trişti şi fără nici o altă certitudine decât aceea că nu e nimic sigur pe lume. Oameni normali, adică. Ei se simt într-un fel confortabil în nefericirea lor, ca într-o pereche de pantofi vechi cu care deja te-ai obişnuit şi, chiar dacă te mai strâng din când în când, nu mai e nici pe departe la fel de dureros ca la început.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu