Armata lui Boc: foştii prefecţi măsoară gropi şi numără pomi

Guvernul Boc cheltuieşte 2,6 milioane de euro anual pe salariile foştilor prefecţi şi subprefecţi, transformaţi în inspectori guvernamentali şi puşi să taie frunză la câini.

Deşi proclamă cu orice ocazie strângerea curelei publice, pentru a se face economii la bugetul sărăcit de criza mondială, şi după ce a ordonat îngheţarea posturilor în sectorul bugetar, guvernul Boc a înfiinţat prin ordonanţă de urgenţă 100 de posturi noi de inspector guvernamental (peste cele 30 care existau deja). Pe aceste posturi au fost numiţi, prin HG, foştii prefecţi şi subprefecţi, numiţi în funcţii în perioada guvernului Tăriceanu, care depolitizase instituţia prefectului, transformându-i pe aceştia în înalţi funcţionari publici. Guvernarea PDL-PSD a repolitizat funcţiile din administraţie şi a instalat, cum se ştie, prefecţi din cele două partide.

Însă legea nu i-a permis premierului Boc să îi demită pe foştii prefecţi din corpul înalţilor funcţionari publici, aşa că a înfiinţat 100 de noi posturi pentru a-i muta pe aceştia în funcţii de inspectori guvernamentali.

Cu tot ceea ce presupune acest lucru, adică noi cheltuieli pentru salariile acestora, pentru cazarea lor în oraşele în care au fost detaşaţi şi cu deplasările între domiciliu şi locul de muncă.

Indemnizaţia unui inspector guvernamental variază între 4.000 şi 5.000 de lei
pe lună, la care se adaugă 1.200 de lei pentru cheltuielile de cazare şi încă câteva mii pentru decontarea deplasărilor. La un calcul sumar, cheltuielile bugetare pentru întreţinerea celor 130 de inspectori guvernamentali se ridică anual la 11.232.000 de lei, adică aproximativ 2,6 milioane de euro. O sumă care probabil nu ar părea uriaşă, chiar şi în condiţii de criză economică, dacă foştii prefecţi şi subprefecţi transformaţi în inspectori guvernamentali nu ar fi ceea ce în limbaj popular se numeşte „tăietori de frunză la câini”. Legea funcţionarului public spune că „inspectorii guvernamentali, în realizarea prerogativelor de putere publică corespunzătoare funcţiei publice ocupate, coordonează activităţi, proiecte sau programe complexe în legătură cu statutul României de stat membru al Uniunii Europene, precum şi cu priorităţile strategice de dezvoltare a capacităţii administrative şi instituţionale”.